Mod poveste
Pandemoniu
John Martin imaginează palatul demonilor din „Paradisul pierdut“ al lui Milton, ridicat peste lavă sub un cer întunecat.
- Iadul are o capitală. Iat-o.
- Silueta aceea mică, jos în dreapta? Satan. Luvrul spune că el înalță palatul dintr-o suflare.
- În poemul lui Milton, nu e construit. Se ridică din pământ „ca o exalare”.
- Râuri de lavă roșie îl luminează de jos.
- Și punctele astea? Demoni. Ca să încapă înăuntru, spune poemul, se micșorează.
- Fumul se închide peste turnuri. Uriaș și, cumva, fără aer.
- Milton a inventat numele: „toți demonii”. Azi, în engleză, pandemonium înseamnă pur și simplu haos.
Pandemoniu este un tablou din 1841 de John Martin, care îl arată pe Satan înălțând Pandemoniul, palatul demonilor din „Paradisul pierdut” al lui Milton, deasupra unui peisaj de lavă incandescentă; aparține Muzeului Luvru din Paris.
Ce arată Pandemoniu de John Martin?
Palatul este enorm, cerul aproape negru, iar pământul de jos strălucește de foc. John Martin face Iadul copleșitor prin scară. Clădirea pare capabilă să absoarbă totul în jur, inclusiv figurile minuscule de la marginea ei.
Subiectul vine din „Paradisul pierdut“ al lui Milton. Pandemoniu este palatul unde se adună demonii căzuți. Martin dă locului imaginat coloane, ziduri și turnuri, transformând viziunea literară într-o prezență arhitecturală imensă.
Ce este Pandemoniul în „Paradisul pierdut” al lui Milton?
În dreapta jos, Satan stă în fața construcției. Luvrul îl descrie aducând palatul la existență. Dimensiunea lui mică lângă clădire face contrastul izbitor: o singură figură este legată de un spectacol mult mai mare decât ea.
Lava roșie taie lumea de jos și își aruncă culoarea asupra arhitecturii întunecate. Dă clădirii o splendoare periculoasă. Lumina ne atrage spre palat, deși focul din jur face atracția neliniștitoare.
Milton a inventat cuvântul. Oxford University Press notează că pandemonium a fost creat în „Paradisul pierdut”, cu prefixul grecesc pan-, „tot”, și că pentru Milton era capitala iadului. În Cartea I, palatul nu se construiește de-a lungul anilor: o clădire uriașă se înalță din pământ „ca o exhalație”. Luvrul leagă tabloul de versurile 710–719 ale poemului și îl descrie pe Satan, în picioare în prim-planul din dreapta, creând dintr-o suflare palatul care va găzdui adunarea tuturor demonilor. Puțin mai târziu în poem, ca să încapă în sala lui, demonii se micșorează până la cele mai mici forme. (Oxford University Press)
Cum a construit John Martin scena?
Sub construcție, figurile mici transformă vastitatea într-o senzație de mulțime. Vedem că locul este locuit, dar scara împiedică indivizii să devină centrul atenției. Adunarea aparține clădirii la fel de mult ca figurilor.
Șiruri lungi și forme arhitecturale repetate fac viziunea ordonată. Martin nu se bazează doar pe confuzie ca să facă Iadul înfricoșător. Disciplina palatului dă puterii sale un caracter monumental, aproape ceremonial.
Cum a ajuns Pandemoniu la Luvru?
Fumul și întunericul apasă peste turnurile îndepărtate. Imaginea se deschide într-o mare adâncime, însă atmosfera poate părea închizătoare. Martin păstrează împreună spațiul imens și presiunea de a fi prins în el.
Martin gravase deja scena de două ori, în 1824 și în 1831, înainte să o reia în acest tablou, pe care l-a expus la Royal Academy în 1841, în același an cu pandantul său, „Cetatea cerească”. Și-a proiectat singur rama cu șerpi și balauri. Primul proprietar, inginerul și constructorul de locomotive din Bolton Benjamin Hick, a murit în anul următor, iar tabloul a fost vândut la Manchester în 1843. După ce a trecut prin colecții britanice și americane, a fost cumpărat de Luvru în 2006 cu un legat al arhitectului Pierre Belliot și al soției sale, Paule Marchaud. (Muzeul Luvru)
Tabloul tulbură fiindcă măreția lui invită la admirație. Martin dă tărâmului răului o formă splendidă și ne lasă să judecăm atracția. Frumusețea și puterea pot stăpâni atenția fără a merita încredere.
Detaliile dintr-o privire
Surse și lecturi suplimentare
- Pandemoniu — Muzeul Luvru
- Biografia artistului: John Martin (Wikipedia, în engleză)
- Pandemoniu (Wikipedia, în engleză)